Țăran român, Măria Ta!

 

 

Intoarcerea Taranului   (de Adrian Paunescu)

 

Apleacã-ti fruntea de stãpân

Spre brazda noastrã milenarã,

Reînviat tãran român

Si fãcãtorule de tarã…

 

Intr-un pridvor cu busuioc

Ascute briciul pus la grindã,

Peste-un lighean muiat la foc

Tu bãrbiereste-te-n oglindã

 

Ai colindat ce-ai colindat

prin lumea vesnic friguroasã,

acum bine-ai venit în sat

mai cald e totusi pe acasã

 

Te-asteaptã brazda s-o-nfloresti

si grajdul sã-l îndesi cu vite

si vechi colinde românesti

te mustrã, parcã pãrãsite…

 

Tãran român, Mãria Ta,

sã nu lasi cîmpul tãu sã moarã,

ti-au dat strãmosii ce lucra,

cu mîinile-au fãcut o tarã

 

Dã iute briciul pe curea

si bãrbiereste-te de-a rîndul,

cã vezi cã azi e ziua ta,

care dureazã cît pãmîntul

 

La cimitir, pe la cei dusi,

coboarã-n zori si te închinã,

sã ungi tîtînile la usi,

deschide geamul spre luminã,

 

Reparã gardul putrezit,

dã coama calului prin mînã,

si ca sã simti cã ai venit

sleieste apa din fîntînã

 

Si nu uita, din cînd în cînd,

sã mai si mori cum se cuvine,

în toti urmasii renãscînd,

cum toti strãmosii sînt în tine

 

Tãran român, Mãria Ta,

îndreaptã cãi ce se strîmbarã,

prin tine tara va dura,

cã tu ai palma cît o tarã.